ACNEEA VULGARĂ
Acneea este cea mai frecventă afecțiune a pielii și una dintre cele mai răspândite boli diagnosticate în practica dermatologică.
Acneea vulgară, cea mai frecventă formă de acnee, afectează peste 85% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 12 și 24 de ani.
Prevalența globală a acneei vulgare în populația generală este estimată la aproximativ 9,4%. Afecțiunea începe de obicei la pubertate, când hormonii sexuali încep să fie produși și apare cel mai frecvent la adolescenți și adulții tineri, cu reducerea progresivă a prevalenței odată cu creșterea în vârstă. La băieți, prevalența acneei crește de la 40% la vârsta de 12 ani la 95% la vârsta de 16 ani. În mod similar, la fete, prevalența crește de la 61% la 83%. În timpul adolescenței, există o predominantă masculină, în special la formele mai severe de acnee. În schimb, la vârsta adultă, afecțiunea este mai frecventă la femei decât la bărbați.
Acneea vulgară este o boală inflamatorie a unității pilosebacee, formată din foliculul de păr și glanda sebacee, și este cauzată în primul rând de creșterea producției de sebum. Alți factori importanți sunt hiperkeratinizarea foliculului sebaceu, colonizarea bacteriană și inflamația. Acneea vulgară se manifestă în general la nivelul feței, nefiind însă exclusă apariția sa la nivelul gâtului, bustului sau a extremităților superioare proximale. Acneea vulgară este caracterizată de apariția comedoanelor, a unor papule eritematoase și pustule, și, deși este considerată în general o afecțiune benignă, autolimitată, ea poate provoca probleme psihologice severe din cauza cicatricilor inestetice pe care le cauzează. În principal din acest motiv, acneea vulgară are un mare impact negativ asupra calității vieții pacienților. Trebuie spus de la bun început că, deși sunt disponibile o mulțime de tratamente pentru gestionarea acneei, nu există o soluție standard pentru toți pacienții, care să ofere rezultate eficiente rapid.
Există tot mai multe dovezi că dieta poate contribui la dezvoltarea acneei. Dacă acizii grași, legumele și fructele tind să protejeze împotriva dezvoltării acneei, studiile clinice arată că alimentele cu indice glicemic ridicat, produsele lactate, ciocolata și alimentele grase contribuie la dezvoltarea acneei. Studiile arată, de asemenea, că deficitul de vitamina D, suplimentele în doze mari de vitamina B6 și vitamina B12 și suplimentele de proteine din zer pot fi asociate acneei. Alți factori includ predispoziția genetică (antecedente familiale de acnee severă), obezitatea, pielea grasă/seboreică, stresul emoțional, traumatisme mecanice repetitive, expunerea la excesul de lumină solară, pre-menstruația, măștile chirurgicale, aplicarea topică de produse ocluzive, etc..
Diagnosticul acneei se stabilește în principal clinic pe baza leziunilor caracteristice (comedoane închise, comedoane deschise, papule inflamatorii, pustule, noduli inflamatori și leziuni nodulochistice inflamate) și a distribuției caracteristice (față, gât, spate, piept, umeri sau brațe). De obicei, investigațiile de laborator nu sunt necesare decât dacă sunt indicate clinic.
Acneea vulgară se manifestă cel mai frecvent în zonele corpului care prezintă glande sebacee abundente, cum ar fi fața și, într-o măsură mai mică, trunchiul, unde predomină foliculii sebacei. În etapa iniţială a bolii, se observă comedon patognomonic, un folicul înfundat, care poate fi fie închis, fie deschis. Comedoanele închise, (cunoscute sub numele de whitehead) apar ca niște papule albe sau de culoarea cărnii, în formă de cupolă, fără semne clinice de inflamație. Comedoanele deschise se prezintă de obicei ca un punct negru plat sau ușor ridicat, o leziune cu orificiu folicular central, dilatat, care conține un dop keratotic negru, care măsoară de obicei 1–3 mm în diametru.
Punctele negre nu se inflamează decât dacă canalul pilosebaceu este afectat extern. Comedoanele închise fie își deschid porii rezultând puncte negre, fie erup. Așa rezultă papulele eritematoase, pustule, papulopustule și, ocazional, noduli și chisturi în funcție de localizarea și cantitatea de țesut implicat și amploarea inflamației.
Tipuri acnee
În acnee există mai multe variante clinice.
Acneea conglobata (cunoscută și ca acnee conglobată), întâlnită predominant la bărbații tineri, este o formă severă, distructivă și puternic inflamatorie, marcată de prezența unor comedoane sau leziuni nodulochistice, etc., care poate duce la apariția unor cicatrici semnificative. Acneea conglobata este o formă severă, întâlnită mai frecvent pe spate și piept, dar se poate extinde până la fese. Mai rar, leziunea poate apărea pe față, brațe proximale, umeri, abdomen și scalp.
Acneea ulcerativă acută (cunoscută și sub denumirea de acnee maligna) este o formă rară de acnee caracterizată prin debutul brusc de pustule dureroase, hemoragice și noduli mari, necrotici, ulceranți, în principal pe spate, dar care poate afecta pieptul, fața, gâtul și umerii. Se asociază cu manifestări clinice cum ar fi stare generală de rău, febră, frisoane, scădere în greutate, mialgie difuză, poliartralgie, eritem nodos, hepatosplenomegalie, leziuni osoase, markeri inflamatori crescuti (de exemplu, leucocitoză, neutrofilie, viteză crescută de sedimentare a eritrocitelor sau proteină C reactivă) și creșterea enzimelor hepatice. În mod caracteristic, comedoanele sunt mai puțin frecvente. Afecțiunea apare în mod obișnuit la indivizi cu vârsta cuprinsă între 13-16 ani și poate fi o tulburare izolată.
Acneea excoriée, sau „acneea culegătorului”, rezultă din „stoarcerea” excesivă a leziunilor acneice. De obicei, acneea excoriée se prezintă cu comedoane și papule inflamatorii, afecțiunea fiind mai frecventă la femeile tinere.
Acneea neonatală este fie prezentă la naștere, fie la scurt timp după aceea, de obicei în primele 6 săptămâni, fiind mai frecventă la băieți. Se presupune că acneea neonatală rezultă din stimularea glandelor sebacee de către androgenii materni și neonatali și colonizarea glandelor sebace de specia Malassezia.Acneea neonatală se caracterizează prin papule și pustule de obicei pe față (frunte, obraji și nas) și tinde să se rezolve spontan în câteva săptămâni.
Acneea infantilă se prezintă de obicei între vârsta de 6 săptămâni și 12 luni, cu predominanță masculină. Leziunile constau din comedoane închise și deschise, papule inflamatorii, pustule, noduli și chisturi. Locul de predilecție este fața, în special obrajii. Acneea infantilă poate rezulta din sensibilitatea crescută a glandelor sebacee la androgenii circulanți sau, mai rar, din creșterea producției de androgeni. Leziunile se rezolvă de obicei în 12 luni de la debutul inițial.
Acneea la mijlocul copilăriei este rară și apare de obicei între 1 și 7 ani. Clinic, acneea la mijlocul copilăriei este caracterizată prin comedoane, papule inflamatorii și pustule pe față. Acneea la mijlocul copilăriei ar trebui să ridice întotdeauna un semn de întrebare cu privire la cauzele determinante.
Acneea preadolescentă, definită prin apariția acneei între 7 și 11 ani, se prezintă de obicei cu comedoane pe frunte. Leziunile pot evolua în timp la papule și pustule inflamatorii, implicând centrul feţei. Acneea la această grupă de vârstă este de obicei normală. Uneori, poate fi primul semn de adevărat pubertate precoce, hiperplazie congenitala cu debut tardiv, sindromul ovarian polichistic sau o tumoare virilizantă.
Acneea târzie se referă la debutul târziu al acneei sau persistența recidivă acneei în decada a treia și a patra de viață. La femeile adulte, acneea cu debut tardiv tinde să implice bărbia, linia maxilarului și gâtului, fiind predominante papule inflamate şi pustule cu relativ puţine comedoane.
Scopul tratamentului este de a oferi pacientului cel mai bun aspect posibil și de a minimiza cicatricile și sechelele psihologice. Scopurile terapiei sunt prevenirea hiperkeratozei foliculare, reducerea C. acnes, inhibarea producției de acizi grași și a secreției de sebum și eliminarea comedoanelor. În general, agenții topici utilizați pentru tratamentul acneei vulgare au un profil de siguranță favorabil. Prin urmare, agenții topici reprezintă prima linie de tratament pentru acneea ușoară până la moderată și pot fi utilizați ca terapie combinată pentru acneea mai severă. Terapiile sistemice sunt de obicei prescrise pentru tratamentul inițial al acneei moderate până la severe, precum și al acneei care este refractară la terapiile topice.
Igiena pielii
Vă sfătuim să folosiți produse de curățare delicate pentru piele, mai degrabă decât exfoliante și săpunuri (în special săpunuri dure sau uscate), precum și produse cosmetice și de îngrijire a pielii non-comedogenice. De asemenea, vă sfătuim să tamponați fața după spălare cu prosoape moi, în loc să frecați și să exfoliați. Trebuie să evitați spălarea agresivă a pielii și stoarcerea leziunilor de acnee, deoarece acest lucru poate crește riscul de formare a cicatricilor. Vă recomandăm să folosiți creme de spălare pentru față fără săpun, creme hidratante și creme de protecție solară.
Terapie topică
Mulți agenți topici sunt disponibili pentru tratamentul acneei vulgare. Alegerea se bazează pe mai mulți factori: vârsta pacientului, locurile și severitatea acneei, eficacitatea, siguranța și costul medicamentului și preferința pacientului. Majoritatea pacienților ar beneficia de o combinație de medicamente. În general, pacienții cu piele uscată preferă loțiuni sau creme, în timp ce pacienții cu piele grasă pot prefera gelurile.
Retinoizii topici (de exemplu, tretinoină, tazaroten, adapalen, trifaroten), un grup divers de derivați ai vitaminei A, care modulează expresia genelor, sunt medicamentele de elecție pentru tratamentul și terapia de întreținere a pacienților cu acnee vulgară ușoară până la moderată. Acești agenți inhibă proliferarea keratinocitelor, reducând astfel obstrucția foliculului și prevenind formarea microcomedoanelor. În plus, acești agenți au un efect antiinflamator. Sunt eficiente pentru tratamentul comedoanelor, papulelor inflamatorii și pustulelor. Efectele secundare majore sunt uscarea locală a pielii, descuamarea, eritemul, subțierea stratului cornos, senzația de arsură și iritația.
Unii pacienți pot avea o exacerbare a acneei, așa numita „erupție retinoidală” în timpul primei luni de tratament. Retinoizii se aplică de obicei o dată pe zi, de preferință noaptea, datorită fotosensibilității asociate utilizării. Odată cu utilizarea retinoizilor topici, recomandăm utilizarea regulată a cremelor de protecție solară cu spectru larg și a pălăriilor de protecție cu boruri largi în sezonul de vară. Dozarea trebuie crescută lent pentru a minimiza iritația. În funcție de severitatea acneei, retinoizii topici pot fi utilizați singuri sau în combinație cu un alt agent, cum ar fi peroxidul de benzoil și antibiotice topice sau orale. O revizuire sistematică din 2019 a 54 de studii clinice care evaluează siguranța, eficacitatea și tolerabilitatea retinoizilor topici pentru tratamentul acneei a arătat că retinoizii topici sunt siguri și eficienți pentru tratamentul acneei. Dar au efecte mai lente, așa că răbdarea este cheia. Retinoizii topici îmbunătățesc, de asemenea, tonusul pielii și hiperpigmentarea și reduc cicatricile atrofice. Rezultate optime pot fi obținute atunci când sunt utilizați în combinație cu un agent antimicrobian. Diferența de eficacitate a retinoizilor topici pare minoră.
Atât acneea activă, cât și hiperpigmentarea/hipopigmentarea post-inflamatoare și cicatricile de la acneea anterioară, în special cele de pe față și la femei, sunt susceptibile la efecte psihologice majore, și pot duce la anxietate, stres emoțional, stimă de sine scăzută sau sentimente de neatractivitate, cu efecte negative asupra relațiilor interpersonale și sexuale, activităților zilnice și sociale și calității vieții.
